"-Sint seri cand tot cerul mi se pare pustiu,cu stele reci,moarte,intr`un univers absurd,in care numai noi,in marea noastra singuratate,ne zbatem pe o planeta de provincie,ca intr`un targ in care nu curge apa,nu arde lumina si unde nu opresc trenurile rapide....Dar sint seri cand tot cerul fosneste a viata...cand pe ultima stea,daca asculti bine,auzi cum freamata paduri si oceane - fantastice paduri si fantastice oceane - seri in care tot cerul e plin de semne si de chemari,ca si cum de pe o planeta pe alta,de pe o stea pe alta,fiinte care nu s`au vazut niciodata,se cauta,se presimt,se cheama...
-Si se gasesc?
-Niciodata.
-De ce?
-Pentru ca nimeni n`a trecut niciodata de pe o stea pe alta. Pentru ca nici o stea nu se abate niciodata din drumul ei.
[...] Aventura asta ridicula,care se numeste viata noastra,se repeta altfel,de la inceput,sub acelasi cer,dar cu alt noroc.poate ca acolo tot ce aici e greoi si apasator devine usor,tot ce e aici intunecat si opac devine luminos si transparent.tot ce incercam fara sa izbutim nici pe jumatate - gesturile noastre zadarnice,visurile noastre cazute - tot ce am fi vrut sa cutezam si n`am cutezat,sa iubim si n`am iubit,tot,tot,se implineste,se simplifica,se imparte."
Am gasit asta pe un blog si am indraznit sa iau acest fragment.Am ramas fara cuvinte.O piesa de tearu minunata...
"Pentru ca nicio stea nu se abate niciodata din drumul ei..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu