miercuri, 30 decembrie 2009

Copilaria este un paradis.
Copii fiind,nu stiam ce este tristetea,prieteniile false,dezamagirea din partea propriei tale fiinte sau din parta altora,suferinta,iubirea...nu stiam mai nimic din lumea reala.
eram doar noi si jucariile noastre, traiam intr-o lume perfecta ...in lumea papusilor barbie.ele erau cele mai bune prietene ale noastre,ele si masinutele(pt baieti).nu stiam cum e sa fii singur,pentru ca noi eram mereu cu ele..ne erau alaturi in cele mai grele clipe,nu ne dezamageau niciodata.
Cu ele cantam,cu ele dansam,cu ele vorbeam in majoritatea timpului. Erau cele mai bune ascultatoare.
mi-as dori sa ma intorc in acea lume,dar din pacate e imposibil. se aseamana, oarecum, cu prierderea unei fiinte dragi(care merge printre ingeri),dar din fericire cu acea fiinta te poti reintalni mai devreme sau mai tarziu,dar cu varsta copilariei ,niciodata.


sarbatorile sunt singura perioada din an care iti apasa sufletul si scot amintirile la suprafata.
tot ele sunt acelea care iti reamintesc ca esti singur.
si tot atunci ele iti dau ocazia sa simti lipsa persoanelor dragi si a prietenilor.


dor.


an nou fericit!

luni, 28 decembrie 2009









revelion=cacat

ma voi inchide in casa si voi trage obloanele
anuntai-ma va rog cand totul se termina.
punct.

Is there somthing wrong with me? have i done somthing wrong??

hai sa ne prefacem ca suntem fericiti.SMILE.
mda...
m-am trezit cu fata la cearsaf...


o zi perfecta intr-o lume imperfecta sau invers...mrg...


an nou fericit!

joi, 24 decembrie 2009

Scirsoare....


Draga Mos Craciun,

Oare de cand nu ti-am mai scris o scrisoare?Imi cer scuze,mosule,dar nu te-am uitat ,nici ieri,nici anul trecut,nici acum doi ani,ai fost mereu in gandurile mele si in sufletul meu.
Iti multumesc tie si lui Iisus pentru cadouri.In fiecare an m-ati surprins.Desi nu mi-ati adus intotdeauna tot ceea ce v-am cerut,ati stiut mereu ce imi doresc cu adevarat,iar unele "chestii", pe care nu le-am primit pana acum, sunt sigura ca mi le veti aduce la momentul potrivit.
Multumesc!
Multumesc pentru prietenii castigati in ultimii ani,multumesc pentru clipele de neuitat din ultima vreme,multumesc pentru tot...
Cat despre anul asta,nu stiu ce imi mai doresc...poate un pic de iubire,voi avea eu grija de restu`.
Eu iti mai urez sanatate,Mosule,ca daca nu ai mai fi tu ,cine i-ar mai bucura pe copiii nosti in fiecare dimineata de 25 decembrie...


P.S.: Ti-am lasat la fel ca in ceilalti ani ,langa brad, laptele si morcovii pentru reni.


Un copil ca toti ceilalti.


miercuri, 23 decembrie 2009

Mi-e dor...


Mi-e dor.
Mi-e dor si doare.
Mi-e dor de toti cei pe care i-am pierdut.
De toti cei care sunt acolo sus...si nu numai.
Mi-e dor de vremurile demult trecute,de copilarie,de perioada in care credeam in Mos Craciun,de prietenii de atunci,de vacantele la tara cand bunicu`(Dumnezeu sa-l ierte!) ma plimba cu sania prin tot satul,de vremea cand bunicu` punea 10 paturi pe porcul abia sacrificat pt. ca eu sa ma urc pe el pentru a-mi invinge frica.
Mi-e dor de bradul natural care a fost inlocuit de unul din plastic fara personalitate.


Mi-e dor si doare...........

luni, 21 decembrie 2009

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi,ce ai fura?
O imbratisare.

luni, 30 noiembrie 2009

Italia...si atat.

Italia…o tara plina de poveste,o tara cu aroma de espresso si gust dulce de tiramisu ,o tara de care simt ca apartin. Dintodeauna m-a fascinat cultura italiana,limba,oamenii...

Vara trecuta am reusit sa imi indeplinesc visul de a ajunge pe aceste meleaguri latine.Pentru prima oara am pus piciorul in orasul etern,Roma. .Am plecat intr-o calatorie la care am visat adeseori,am plecat sa cunosc o lume noua de unde nu credeam ca ma voi mai intoarce.

Cand am coborat din avion un aer cald, mediteranean, m-a imbratisat.

Desi am admirat orasul doar printr-un geam al masinii,mi-am dat seama ca realitatea a intrecut visul.Vestigiile romane ma urmareau peste tot si... ce poate fi mai frumos decat Colloseumul noaptea?!

Ma plimbam cu masina printre stradutele inguste si aglomerate ale Romei,cu cafenele mici,dar foarte elegante,gelaterii si magazine de suveniruri. In toate partile vedeam o alta lume pe care nici nu o visasem. Trebuie sa recunosc: era deja locul meu preferat!

Am lasat descoperirea orasului etern pentru o alta zi si mi-am continuat dumul catre malul Adriaticii, spre un orasel numit Corridonia. Putini stiu de existenta acestui oras medieval plin de stradute inguste si intortochiate unde secolul XXI si-a pus foarte putin amprenta.M-am indragostit de el la prima vedere.Ceea ce m-a incantat foarte mult a fost faptul ca marea de un albastru azur si nisipul ce seamana mai mult cu o pulbere de aur se afla atat de aproape. Am inceput sa iubesc mirosul marii in diminetiile de vara,mirosul cafelei din jurul barurilor vesnic aglomerate si drumul spre plaja mereu primitoare.

Obisnuiam sa merg la marginea acestui orasel si sa privesc soarele cum se scalda in dealurile multicololore. Imaginea florilor de mac pe acele tinuturi latine inca o am intiparita in minte.

Am vizitat apoi micul stat izolat in inima Italiei,San Marino.O tara mica,dar inimoasa cu o multime de particularitati interesante.Ceea ce mi s-a parut cu adevarat spectaculos a fost felul in care se face schimbul garzilor de la palatul guvernamental, uniforma acestora fiind aceeasi din vremurile papilor-razboinici si ale regilor analfabeti.Uimitor este si fapul ca cea de-a doua limba a comertului din San Marino,dupa italiana, este rusa. Firmele publicitare sunt scrise in italiana si rusa, mai rar in engleza sau germana si deloc in franceza.Desi am avut norocul de a vizita acest mic stat de doua ori in aceeasi vara,m-as reintoarce oricand si pentru o a treia vizita...

M-am reintors la Roma,orasul de poveste.Am avut doar o zi la dipozitie pentru a descoperi acest oras fabulos,impregnat de istorie pana in cele mai mici pietre, unde moda,religia si arta se imbina perfect.Am pornit direct catre Muzeul Vaticanului care este fantastic. Inainte de a vizita Capela Sixtina nu m-am gandit ca o pictura m-ar impresiona atat de mult,dar scena Genezei si a Judecatei de Apoi mi s-a parut extraordinara!.Ca sa ajungi si sa vezi Capela Sixtina trebuie sa stabati tot Muzeul Vaticanului si cu siguranta nu v-ati plictisi. Capodoperelei lui Bernini,Boticelli sau Michelangelo va incanta privirile.

Bazilica Sfantul Petru mi-a lasat o impresie foarte puternica prin imensitatea sa, aceasta fiind a doua ca marime din lume.Aici nu pot spune ce mi-a placut mai mult, pentru ca intreg Vaticanul este fascinant,dar pot spune ca “Pieta” lui Michelangelo, aparata de un geam transparent si adapostita in bazilica,este mult mai frumoasa in realitate.

Dupa scurta vizita in Vatican am pornit catre Colloseum care m-a ravasit din nou.Acest tort imens este cea mai mare constructie a Imperiului Roman.Demult, dincolo de zidurile acestuia ,gladiatorii se luptau pana la moarte sub privirile a 50.000 de spectatori.

Am lasat Colloseumul in urma si am ratacit printre stradutele stilate in cautarea Fontanei di Trevi.Sincera sa fiu acesta a fost singurul adevarat motiv pentru care am ajuns la Roma. Cand eram mica am vazut un film in care o fata si-a pus o dorinta si a aruncat o moneda in aceasta fantana, iar dorinta i s-a indeplinit.Mereu am visat sa fac si eu asta.Cum am ajuns m-am strecurat prin multimea de oameni, dornici sa faca o poza , mi-am pus dorinta si am aruncat moneda.A fost un moment pe care nu il voi uita niciodata.

Am vazut si Piazza di Spagna, cu celebrul sir de trepte construite pentru a uni Via del Babuino cu Via Felice. Deasemenea si Piazza Navona , care se spune ca ar fi cea mai frumoasa piata a Romei,m-a incantat.Pictori ce lucrau in aer liber,picturi expuse si admirate de turisti,fantani ce se joaca in mijlocul pietei si terase pline ...pe toate le gasesti in Piazza Navona.

Ma opresc aici ,desi a mai avea o multime de lucruri de spus despre Italia,dar asta cred ca mi-ar lua zeci de pagini. Stiti care este marea problema a acestei tari?

Este tot ce mi-as fi putut imagina despre ea: istorie,romantism,eleganta si stil.

Concluzia mea e simpla: Italia este cea mai frumoasa tara din lume care trebuie vizitata.Iti imbogateste cultura,gandirea,sufletul.Te marcheaza!

Pentru mine tutte le strade portano a Roma...

duminică, 1 noiembrie 2009

"Hai sa uitam unul de celalalt.
Incearca sa treci pe langa mine fara sa ma bagi in seama,fara sa ma privesti.Incearca sa uiti de mine,eu am sa uit de tine.
Am sa-ti uit zambetul,am sa-ti uit glumele,am sa te uit.
Am sa sterg tot ce imi aminteste de tine,am sa le arunc din sufletul meu si am sa o iau de la inceput.
Am sa plec departe de tine,unde nici macar pamantul de sub picioarele mele n-o sa-mi aminteasca de pasii tai lenti.
Am sa ma cert cu toti care rostesc numele tau,chiar daca e vorba de alta persoana.
Am sa mazgalesc chipul tau intiparit in mintea mea.
Am sa devin persoana care eram inainte sa te cunosc,am sa ma indragostesc de un baiat care seamana cu tine si totusi am sa te uit.
Am sa te uit desi ma zbat sa n-o fac,am sa o fac desi inima mea mi-a promis ca va inceta sa bata daca reusesc sa iti uit glasul,respiratia,atingerea rece.
Am sa uit ca te-am iubit atat de mult,am sa tip in curtea scolii ca nu te mai iubesc si toti au sa ma creada nebuna.Si tu nu-ti vei da seama ca nu te mai iubesc.Nu-ti vei da seama ca de tine incerc sa scap,iar eu am sa fiu fericita.
Am sa uit de visul in care mi-ai spus ca ma iubesti atat de mult,am sa uit ca am plans atunci cand ai spus-o.
Am sa ma trezesc in fiecare dimineata cu mintea goala,pentru ca am uitat de tine si nu ma mai intereseaza nimic.
Am sa uit primul nostru sarut...
Am sa-l uit chiar daca nu mi l-ai dat niciodata..."


by MIC. (mi-am permis sa fur aceasta postare...scuze)

marți, 20 octombrie 2009


Pentru ca fiecare mai merita o sansa!
Avem nevoie de PACE...
Avem nevoie de IUBIRE...
Avem nevoie de CALDURA...
Avem nevoie de IERTARE...
Avem nevoie de INTELEGERE....
Avem nevoie de o IMBRATISARE...
Avem nevoie de PRIETENIE...
Avem nevoie de un ZAMBET...

si lista poate continua.....

duminică, 4 octombrie 2009




Prietenii stiu de ce!

duminică, 28 iunie 2009

acasa...


Ma simt in sfarsit libera ,in siguranta ...mai exact simt, pentru prima oara, ca sunt acasa.Desi nu sunt in tara,aici ma simt bine, pentru ca am stiut dintotdeauna ca ceva ma leaga de tara asta ...Italia...

joi, 4 iunie 2009

Cineva

"Cineva te iubeşte fără să ştii,
Cineva te veghează fără să vezi,
Cineva tot încearcă în fiece zi
Să te facă din nou în iubire să crezi.

Cineva-n lumea asta, cu un suflet curat,
Va putea să-ţi ofere numai fericire,
Cineva ce te doreşte cu adevărat
Şi-ar da viaţa pentru doar o privire.

Cineva are leacul ce te poate salva,
Cineva ştie bine tot ce îţi doreşti,
Cineva care luptă pentru dragostea ta
Ar da orice pe lume ca tu să-i zâmbeşti.

Cineva are în minte imaginea ta,
Cineva îţi doreşte atât de mult bine,
Cineva fără ochii tăi nu poate-exista,
Undeva, cineva, te vrea numai pe tine."

O poezie frumoasa scrisa de http://liviucapitan.blogspot.com/

duminică, 24 mai 2009

Si baietii plang "niciodata"...

---Aş vrea să văd măcar unul care să îşi calce orgoliul, să alunge toată masculinitatea şi să plângă... să se tăvălească şi să implore iertare. Iar eu, biruitoate, să îi dau un şut în fund.
Sau poate doar să-i spun: "I'm just an icebox, baby. You have a good heart, give it to someone who needs it." --->Bazar de Vise

marți, 19 mai 2009

...daca as putea ce as vrea sa fiu?...

o floare:lalea
un anotimp: vara
o culoare: turquoise
un animal:pisica
un obiect vestimentar: palarie
o piesa de mobilier: balanasoar
un obiect:ancora
un instrument muzical: chitara
un copac: tei
un oras: Venetia
o persoana publica:-
o persoana apropiata: mama
o carte: "Indragostita de un masai'' de Corinne Hoffmann
un fel de mancare: Tiramisu
un supererou:-

duminică, 17 mai 2009



Felicitari Norvegia!
Romania ........cred ca nici nu merita sa o numesc ...nici locul 19 nu il merita.

luni, 4 mai 2009

Anunt...


Am nevoie de o masina a timpului...va rog cine cunoaste o persoana care vinde o astfel de masinarie sa ma anunte ...este URGENT.
Am nevoie sa calatoresc in timp....Trebuie a ajung cu 2 sau chiar 3 ani in urma...macar pentru o zi...cred ca mi-ar ajunge sa corectez anumite greseli si sa retraiesc altfel unele momente...doamne ce dor imi e...de tine...de noi...de voi...






pana la urma nu mai ramane nimic, timpul isi face treaba...

luni, 20 aprilie 2009

Final Tragic...(Weekend cu mama)

"[...]acum stiu foarte clar ce voi alege.O sa plec .Asta e .[...]
[Jurnal intrerupt;in aceeasi zi,in urma vizitei la hotel a lui Glontz,Cristina s-a dus sa se vada cu Johnny si sa incerce sa ii amane lui Glontz datoria;Glontz aramas la hotel cu Andreea; Glontz a plecat cu Andreea de la hotel pentru a o vinde unei retele de traficanti de copii,dincare se pare ca facea parte si Johnny; Cristina a fost ucisa in aceeasi zi incercand sa isi salveze copilul;trupul a fost identificat a doua zi la morga de catre mama ei,Luiza Sanchez]"

duminică, 19 aprilie 2009

Andreea(Weekend cu mama)

"Dupã ce am fugit, s-au întâmplat unele lucruri mai puţin optimiste decât mã aşteptam, dar am avut noroc cã am cunoscut pe cineva care a putut sã mã ajute, cineva pe care l-aş putea numi protectorul meu în perioada aceea, şi care a avut grijã de mine o perioadã. Dar pentru cã vroiam în continuare sã mã descurc singurã, nu i-am acceptat ajutorul în întregime, şi m-am descurcat singurã.

Mi-am fãcut un grup de prieteni care m-au ajutat foarte mult în vara aceea, şi datoritã lor am dus sarcina cu bine la capãt. La început am petrecut toatã vara cu ei la mare şi cred cã a fost cea mai frumoasa varã din viaţa mea. Apoi in iarnã am nãscut-o pe fetiţa mea, Andreea, dar în trei luni datoritã unui accident, prietenul meu de atunci, cu care vroiam sa o cresc pe Andreea, a murit. Am fost nevoitã în scurt timp s-o dau pe Andreea la un centru de plasament, pentru cã nu puteam sã am singurã grija de ea, dar niciodatã nu am pãrãsit-o."

Inceputurile mele cu davaua(II)(Weekend cu mama)

Minunata mea aventurã cred cã a început cu faptul cã uram pe toata lumea. Nu aş putea spune cã aveam cea mai fericitã situaţie acasã, dar nu ãsta a fost neapãrat motivul care a dus la experienţa mea cu heroina. Oricum, de pe la 12-13 ani simţeam cã ceva nu e în regulã şi cã de fapt nu îmi gãsesc împlinirea în nimic. Pe la 14 ani eram ceea e se poate numi o adevaratã rockeritzã, cu toate accesoriile de rigoare, dar trebuia sã stau acasã tot timpul şi sã am grijã de nepotzica mea, care avea un an. Mama fiind plecatã în Spania la muncã de când eu aveam trei ani, eu am fost crescutã de sora mamei şi de soţul ei, adicã unchiul meu. Nu aş putea spune cã am avut cea mai fericitã relaţie cu ei sau cu verişorul meu. Mãtuşa mea este o femeie bunã şi înţelegãtoare, dar unchiul cred cã a provocat ruptura mea de familie şi dorinţa de a fugi de acasã, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat.

Conflictele s-au adunat din mai multe… în principal pentru cã nu mã acceptau pentru ceea ce eram, criticau mereu, şi el şi verisorul meu, dar mai ales el, tot ce fac, nu aveam voie sã ascult muzicã, nu aveam voie sa port hainele pe care le vroiam. Unchiul meu vroia sã mã oblige sã port fustã, mereu ţipa la mine când ma vedea în blugi, sau în blugi şi tricou negru, costumaţia mea favoritã. Şi multe multe alte conflicte, care au dus la fuga mea de acasã. Am fugit şi pentru cã vroiam sã gust adevãrata libertate, sã vãd lumea, de mult visam la momentul în care o sa fiu liberã şi independentã, şi eram convinsã ca voi reuşi şi cã în câteva sãptãmâni îmi voi gãsi şi o slujba şi cã totul va fi ok.

Începuturile mele cu davaua (I)(Weekend cu mama)

Deci, pentru toatã lumea care ar putea sã înveţe ceva din povestea mea, în primul rând ma numesc Cristina… sunt pe dava adica heroinã de doi ani şi ceva, asta numãrând de la prima ţigarã. Mi-a plãcut din prima extraordinar de mult, adicã de prima oara când am simţit ceva, care a fost cam a doua sau a treia oarã. În momentul acela m-am gândit: cred cã cineva a inventat drogul asta special pentru mine. Aşa a început relaţia mea cu heroina, alias davaua. Cã aşa i se zice de fapt, dava. Ce sa zic? Îţi ocupã toatã viatza. Ziua ai job sã faci rost, seara bagi. Nu ştii azi cum o sã faci rost în trei zile. Mã rog, sunt multe poveşti. Cu davaua, nu mai ai mamã, nu mai ai tatã, nu cã eu aş fi avut, da’ e o figurã de stil.

Sunt sigurã cã fiecare are o poveste cu cum a început, şi primu de la care a luat, şi primele ganduri, de genul „asta nu o sã mi se intâmple mie”, „încerc o datã şi gata”, „eu pot sã mã controlez”… Şi mai ales pentru oamenii care au cunoscut alţi oameni pe dava înainte sã înceapa şi ei sã bage, şi au vãzut cât de tare te distruge davaua, şi cã nu e un drog ca oricare altul. Celelalte droguri îţi dau tripuri, davaua îţi dã numa suferinţã. Asta ca urmare, pentru cã la început îţi dã prea multã fericire… cum sã descriu… ar fi ceva de genu, daca lsd-u de exemplu bagã realitatea sã fie mult mai puternicã, davaua parcã pune o ceatzã, şi te face sã simţi un fel de cã te doare undeva de tot şi de toate. Practic, nu mai existã nici o problemã, totu e ok, totu e departe de tine, corpu tãu se simte perfect, e cel mai perfect trip pe care poate cineva sã şi-l doreascã, adica Nirvana. Lumea din jur nu mai exista.

Weekend cu mama

"Weekend cu mama"-de Vera Ion....o carte ... de fapt este un jurnal care pe mine m-a facut sa deschid larg ochii si sa privesc mult mai atent in jurul meu.
Stiti ce mi se pare fenomenal? Ca pana sa ajung sa citesc aceasta carte habar nu aveam pe langa cati consumatori si ,poate, traficanti de droguri am trecut...oricum nu sunt eu in masura sa ii judec...hmm...nici macar sa le dau o mana de ajutor...Oricum n-am sa uit prea curand aceasta poveste pentru ca este cu adevarat tulburatoare mai ales cand ajungi la penultima pagina si spui" Inca o poveste cu happy end" iar cand ajungi la ultimele raduri iti dai seama ca nu este deloc asa....ar fi fost prea frumos...
O sa incep sa pun cateva fragmente din jurnalul Cristinei(personajul principal)

vineri, 17 aprilie 2009

Mi-e dor si doare

Si daca dupa tot ce ti-am spus, n-ai inteles nimic -
De fapt trebuia sa simti, nu sa-ntelegi -
Sa plang - nu-ncerc,
Sa-ncerci - nu stii,
Sa stiu - nu vreau,
Sa vrei - nu poti.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:

Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...

Si dac-atata timp a trecut - aproape fara rost -
De fapt, totul are rost fara sa stim;
Dac-atatia ochi s-au inchis incet, incet, peste mine,
De ce ne-ajuti sa ne mintim ?
Sa uit - nu invat,
Sa-nveti - n-asculti,
S-ascult - nu pot,
Sa poti - nu vrei;
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:

Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...

Mi-au secat toate cuvintele ...

Daca stau sa ma gandesc bine,
Ar mai fi totusi cateva cu care
O sa-ncerc sa-ti spun
Ce se-ntampla cu mine:
Am auzit ca daca te uiti la ceas la fix,
Inseamna ca te iubeste
Si-atunci ma uit la ceas intr-una,
Gandindu-ma ca asa
O sa te-aduc in viata mea... poate ...
Mi-au secat cuvintele ... toate ...

Mi-e dor si doare,
Dor sï doare ...

(Taxi-Mi-e dor si doare)

sâmbătă, 28 martie 2009

Dramatizam prea mult

Am citit acum cateva zile o carte care m-a facut sa ma gandesc mai mult la viata in general si la oameni si a ajuns la concluzia ca dramatizam prea mult, al naibii de mult.Cartea se numeste "Dramele adolescentilor" de George Mihaita si este plina de probleme ale adolescentilor.PROBLEME nu cu chestii minore de care ne plangem noi in general.Noi dramatizam atat pentru o despartire,o cearta,o nota mica,o palma s.a.,pe cand altii au probleme mult mai grave.
Cum ar fi ca propria mama sa iti spuna ca "Ar fi trebuit sa te las in zapada si sa mori.Sa dea domnul sa te taie trenul si sa ajungi bucatele" sau sa iti reproseze ca datorita existentei tale si-a pierdut libertata si sa ajunga sa nu te mai recunoasca si sa iti spuna verde in fata dupa un timp ca" Eu nu sunt mama dumneavoastra."? Ingrozitor intr-adevar.
In aceasta carte au fost mult lucruri care m-au socat.
M-a ingrozit faptul ca atiatia adolescenti isi iau zilele.Oameni buni "viata reprezinta o imensa bucureie data de Dumnezeu,pe care merita sa o imparti cu ceilalti ",de ce sa refuzi acest dar atat de frumos,de ce sa nu privesti si partea buna a lucrurilor ,de ce sa nu cauti acea raza de lumina care te scoate din intuneric.Merita sa cauti lumina de la capatul tunelului,pentru ca va fi o zi in care o vei gasi, o zi in care toate gandurile negre,toate amintirile dureroase vor disparea facand loc fericirii.
Un alt lucru care m-a socat a fost naivitatea multor alolescente,faptul ca se daruiesc cu atata usurinta unor necunoscuti aproape, persoane dornice de o aventura care le fac sa creada ca sunt"iubirea vietii lor"...niciodata nu am crezut in astfel de povesti de adormit copiii. Ceea ce este si mai urat,este ca din aceasta aventura,de cele mai multe ori (din cauza incontientei sau a nepasarii), se concepe un copil,iar fata este nevoita sa il "distruga", ramanand cu sechele pe viata. Iubirea nu se naste peste noapte,iubirea este ceva mult mai profund.Ganditi-va bine inainte sa va aruncati in patul primului venit.
"Dramele adolescentilor" este o carte care te pune pe ganduri si te face sa vezi intr-un alt mod viata.
Inchei cu cateva citate despre carte:
"Cartea asta este o picatura de speranta intr-un ocean de nepasare.Sau poate un strigat de disperare intr-o lume amortita si suficienta..."(Doru Viorel Ursu)
"Un manual de iubire neconditionata,un tipat de speranta disperata o raza de lumina ce se strecoara prin smogul pestilential in care traim."(Gabriela Hurezean)
"Acesti oameni,cu o asa putere de a povesti despre tragediile lor ,sunt cei care vor reusi.Vor fi tiranii cu suflet de portelan."(Mircea Radu)

joi, 19 martie 2009

Scrisoare catre liceeni (de Tudor Chirila)





duminică, 15 martie 2009

Paradisul meu...


Tocmai m-am intors din paradis.As fi dorit sa raman acolo pentu totdeauna,dar din pacate realitatea ne obliga sa ne trezim din vis.
Carcaliu-un comuna aflata la poalele muntilor Macin din judetul Tulcea.
Locul in care am crescut pana la trei ani,locul caruia ii rezerv o luna din vacanta mea de vara.Paradisul meu!
Un an intreg, sub ochii tristi albastri ai babicilor,purtandu-si dorul de copii si de nepoti care sunt plecati pe meleaguri straine Carcaliu e tacut. Acum asteapta doar vacanta de vara,atunci cand pe ulitele satului se aud tipete de copii,iar salutul oficial nu mai e "dobra večer",ci "ciao!". In itreg satul misuna masini cu numar de Italia. Fetele tinere ce isi gasesc jumatatea peste hotare se intorc in tara,pentru ca ,or fi macaronarii ăia pricepuţi la modă, dar lipovencele tot la Carcaliu se intorc, cănd le e timpul să se mărite, şi imbracă kicika şi kaseak, cusute in casă.
Drumurile de lăngă Dunăre, umblate pănă mai ieri doar de vreun bătrăn pescar lipovean şi plasa lui, au căpătat ecouri de "Via" italiană. Le-au cotropit năpărstoci blonzi, copiii cu certificat de Italia, care nu ştiu boabă pe lipoveneşte, darămite pe romăneşte. Dar de drag şi dor, babuşca ce-i păzeşte din poartă a invăţăt ea căte ceva din păsărească macaronarilor. Aşa că exclamă cu ei "Va bene!", iar cănd nu sunt astămpăraţi ii cheamă cu un "Vieni qua!"
După un an de pribegie in ţara pastelor, mamele "bambinilor" se intorc la racii roşii din apa clocotită şi la borşul de peşte. Zdravenii lipoveni care au ridicat incă un "Torino", cănd a fost Olimpiada, se apucă să mai pună o piatră şi să mai dea un var la casă. Nu le vine să plătească meseriaş de aici, că le cere mai mult decăt primesc ei in Italia, tot in construcţii.
In faţa preotului şi a icoanelor, şcoliţi sau munciţi la Torino, ori imbătrăniţi la Carcaliu, lipovenii se inchină in portul lor de biserică: bărbaţii cu rubaşcă, femeile cu fuste lungi, creţe, şi baticuri.
"Oamenii se aşază unde dau de bine, unde au măncare, unde au bani. Dar sufletul, ăsta mereu le rămăne aici" - şopteşte Polea, una din lipovencele stabilite la Torino.
E ultima zi dinaintea postului, cum zice calendarul de rit vechi, şi Carcaliu e o nuntă şi un căntec. Ruseşte - disco, ruseşte din pieptul babicelor. Şi-apoi, spre dimineaţă, un Celentano, un "Italiano vero" de-a lui Cutugno. Şi zori cu Kazaciok şi două lacrimi. Căci vine toamna şi iar se duc cazacii...



(fragmente din Jurnalul National)

Nu stiu cat va mai dura acest rai,caci incet incet traditiile se uita,satul devine pustiu,babicile noastre din pacate (sau din fericire) se vor transforma in ingeri, iar multi dintre noi nu stiu daca vor mai reveni pe aceste meleaguri...eu cu siguranta da...Desi fac parte din aceasta comunitate doar pe jumatate nu voi uita niciodata acest paradis...si voi reveni mereu...


miercuri, 25 februarie 2009

azi mi-am dat seama ca nu merita sa stai o viata intreaga asteptand dupa o persoana care nici macar nu se gandeste la tine...mai bine iti traiesti viata asa cum e...asa cum ti-o da Dumnezeu,cu bune si cu rele,pentru ca tot ce se intampla se intampla cu un scop.Nu stiu ce cred altii,dar eu cred in DESTIN.cred ca acolo undeva viata imi este scrisa cu fir auriu intr-un roman cu coperti rosii.off....visez prea mult....si mi-am promis mie insami ca nu mai visez,dar nu pot,asa mi-a fost dat...sa visez cu ochii deschisi la lucruri care poate nu se vor intampla niciodata...sau care nu exista.Azi spun din nou NU MAI VISEZ.Azi IMI TRAIESC VIATA asa cum e ea.

marți, 24 februarie 2009

Prietenia

Prietenia.
Prietenia este un spatiu inchis in care te refugiezi pentru a-ti exprima sentimentele.A avea prieteni care sa te sprijine si sa te ajute atunci cand iti este greu este, in mod cert, o binecuvantare pentru fiecare dintre noi.Fara prieteni viata iti este distrusa.Pana si necuvantatoarele au preteni.
Un vis,o dorinta,o bucurie,o tristete.Fiecare dintre noi le simte la un moment dat si doreste sa le imparteseasca cuiva.Cine este mai potrivit,daca nu un prieten?
Prietenia este mai profunda poate decat insasi iubirea pentru un sex opus.Un pireten adevarat nu pleaca atunci cand iti este mai greu.Un prieten adevarat stie intotdeauna ce gandesti,ce simti,cum te simti privindu-te pur si simplu in ochi.
Pentru mine prietenia inseamna TOTUL.
Alaturi de prieteni am trecut prin multe.Am zambit atunci cand ne-a fost mai greu,doar pentru a ne alina durerea.
Ne-am exprimat fericirea sarind,poate,in sus de bucurie.Am plans cand am avut motive. Am ras.
Ne-am ajutat reciproc,nu neeaparat cu ceva material,ci mai degraba cu un sfat.
Asa cum spunea cineva "iubirea dureaza 3 ani",in schimb prietenia dureaza o viata.Fara prieteni nu poti decat sa mergi..ca barca pe uscat. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul.Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenia inseamna incredere si respect.Exista un moment in viata in care ar trebui sa faci "curatenie" in borcanul cu prieteni.Pe cei adevarati ii pastrezi,iar pe restul ii eliberezi.
Cineva mai spunea ca:
Prietenia este... tipul de dragoste pe care ne închipuim că o trăiesc îngerii.
Ii dau foarte mare dreptate.



P.S.:S, iti multumesc ca ai fost alaturi de mine!
Asta pentru ca tin la tine mai mult decat iti imaginezi.

Cu drag,
Eu.

luni, 23 februarie 2009

Vama - Scrisoare catre Fat-Frumos

"Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…
Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…
Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şï Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!"


Pentru ca ii ador!


sâmbătă, 21 februarie 2009


De ce in prezent totul se limiteaza la sex,bani,tutun si alcool?
Oare astea sunt micile placeri interzise ale vietii care chiar te fac fericit?

Azi am murit


azi am fost o criminala.
mi-am ucis sentimentele,visele,gandurile,constiinta.
azi nu am existat.
am ucis un suflet de copil.
azi am murit.


poate maine voi invia,dar nu voi fi aceeasi. o voi lua de la capat,dar cu alte idealuri.
de maine nu mai visez. de maine nu voi mai fi acelasi copil prost.
voi fi un suflet rece pentru ca mi-am dat seama ca bunatatea in exces strica.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Valentine`s Day la cinema...

Azi Valentine`s Day. Da! o zi total obisnuita,cel putin pentru mine.
A fost o zi frumoasa.
Am iesit cu o prietena in oras cu gandul sa mergem la un film.Asa am si facut.
Am evitat evident cinematografele din mall-uri pentru ca pur si simplu m-am saturat de ele(mai trebuie sa mentionez ca invat in apropierea celui mai mare mall din Bucuresti? )
Am ajuns pe Magheru.
Ah....trebuie sa va spun ca mi s-a facut rau de la atatia trandafiri rosii,bomboane,inimi gigant sau in miniatura,mii de cupluri tinandu-se de mana si tot felul de dulcegarii.
Ajungem in fata la Scala.Un afis mare ne atrage atentia " Intalniri incrucisate".Parea destul de interesant filmul asa ca am intrat pentru a cumpara bilete.Minimul de persoane pentru derularea filmmului este de 4 persoane .Noi eram doar 2. Iesim afara si stam la intrare parca cersind persoane la film.Tocmai cand eram pe punctul de a renunta vin 2 tipe parca fericite vazandu-ne acolo.Una din ele ne intreaba daca vrem si noi la film.Ii respund ca da. Intre timp mai vine un cuplu. rectia mea:"Wow..chiar suntem 6..nu-mi vine sa cred!".
Cat timp asteptam sa intram mai vin unii.Intra vad cati suntem si ies.Tipa ii spune tipului in timp ce ieseau:" hai draga mai bine la Patria sau in mall."
In sfarsit...ne luam o sticla de 7up si o punga mare de cio si intram in sala. Eu si S. eram primele care au intrat pentru ca ceilati 4 au ramas la o tigara afara.
Intram. Soc. Eu:" Wtf..zici ca suntem pe vremea lui Ceausescu"
S.:"Avem o sala intreaga numai pentru noi".La cat de multe scaune goale erau nu prea stiam unde sa ne asezam.intr-un final ne-am asezat in mijlocul salii.Scaunele erau extrem de confortabile dar simteam lipsa suporturilor pentru pahare de pe manerul scaunului de la movieplex.Ahh...ce sa mai spun de caldura.Ne-a inghetat si sufletul in noi. dar sa privin partea buna a lucrurilor: ne puteam fatai prin fata ecranului fara ca cineva sa urle la noi.
Aaa....v-am spus despre scaunul prietenei mele care "vibra" in timpul filmului?sau al meu care scartaia de fiecare data cand ma miscam?
Oricum filmul a fost foarte tare.
Cam asta este descrierea filmului:
" Drama romaneasca "Intalniri incrucisate" infatiseaza trei povesti diferite de viata, care se desfasoara pe parcursul a numai doua zile, se intersecteaza la un moment dat intr-un punct comun si pun accentul pe existenta din interiorul si din exteriorul inchisorii.
Destinele a trei personaje - Gabi, Mirela si Andrei, aparent fara nici o legatura intre ele, ajung sa se intalneasca si sa se influenteze reciproc. Gabi este disk jokey la un post de radio si este extrem de speriat atunci cand constata ca un detinut violent pe nume Dobrovolski 2, pe care s-a dus sa il viziteze la puscarie, ii seamana izbitor din punct de vedere fizic. Mirela face parte din personalul unei inchisori si a avut o legatura amoroasa cu colegul ei de breasla de origine finlandeza Torbjorn, cu care se reintalneste la o conferinta si de care se teme sa nu se indragosteasca din nou. Iar Andrei abia a fost eliberat din inchisoare, se confrunta deja cu greutatile vietii din afara zidurilor acesteia si constata cu stupoare ca nu poate controla nimic din ceea ce i se intampla."

luni, 9 februarie 2009


Nu-i cu dedicatie.Ador cantecul asta.

sâmbătă, 7 februarie 2009

De ce iubesc pisicile...



Pentru ca sunt gratioase
Pentru ca torsul lor ma relaxeaza
Pentru ca se freaca de piciorul tau atunci cand le este foame sau au nevoie de afectiune
Pentru ca sunt foarte agile si par niste tigri mici
Pentru ca au instinct de vanator
Pentru ca fac un adult sa mearga in patru labe pe covor si sa se maimutareasca alaturi de ele
Pentru ca sunt curate
Pentru ca nu suporta apa si sunt foarte amuzante cand sunt ude
Pentru ca iti zgarie mobila cand te astepti mai putin
Pentru ca dorm pe calorifer iarna
Pentru ca-si murdaresc mustatile de lapte
Pentru ca iti aduc soricelul in gura in fata usii ca pe un trofeu
Pentru ca mieunatul lor iti inmoaie inima
Pentru ca iti ofera iubire
Pentru ca au blana pufoasa
Pentru ca au 9 vieti
Pentru ca li se ridica blana cand sunt speriate
Pentru ca au vederea foarte buna noaptea

marți, 3 februarie 2009

In inima Africii....


Oare cati ani mai sunt?.Cat mai am de asteptat sa pot ajunge acolo,in inima Africii?Imi doresc sa-i ajut pe acei copii nevinovati distrusi de maladii.
Urmaresc de ceva timp site`ul UNICEF.Am urmarit documentarele impresionante ale Andreei Marin si sincer ma simt miliardara fata de acei micuti.
In tarile sarace din Africa fiecare zi este la fel de grea,este chiar mai rau decat intr-un razboi.
Familii cu 5-6 copii dorm intr-un pat(daca-l putem numi asa) din frunze si crengi,se hranesc cu radacini, nu au acces la ingrijire medicala,nu au acces la apa potabila,iar unul din cinci copii este orfan,unul din cinci copii moare inainte de a implini 5 ani,iar electricitatea la ei este un lux.
Si stiti de ce mor acesti copii mult prea devreme?Din cauza unei bloli mult prea banale:TETANOSUL. In alte parti ale lumii vaccinul contra acestei bloli este gratuit,dar in aceasta parte a lumii acest vaccin ce costa doar 7 centi este extrem de rar facut avand in vedere ca salariul lunar este de aproximativ 1 dolar de persoana.V-ati gandit vreodata ca un pachet de scutece cumparat marca Pampers salveaza viata unui nou-nascut?
Acolo exista si copii cu dorinta foarte mare de invatare(hmm..fata de noi care tratam scoala cu indiferenta),dar din pacate nu mai exista profesori care sa ii motiveze,iar asa-zisele scoli sunt mai degraba ruine.
In ciuda acestei crude vieti,pe fetele acelor copii se vede fericirea pentru ca pentru ca acolo toti sunt o familie.toti acei copii sunt prietenosi,nostimi,draguti.Au si ei drptul sa traiasca!
CHiar si cele mai simple gesturi pe care le faci zilnic si poate k nu iti sunt luate in considerare,acolo sunt extrem de valoroase si iti sunt apreciate.
Dupa cum puteti vedea,in Africa nu exista prea mare speranta pentru viitor,dar AU SI EI DREPTUL SA TRAIASCA!

marți, 27 ianuarie 2009


Multi dintre adolescenti,pentru a parea "cool" sau interesanti,pentru a fi in centrul atentiei,sau pentru a se da mari in fata prietenilor aleg ca mijloc de distractie alcoolul.
Unii cred ca alcoolul iti da senzatia ca esti mai tare,ca esti mai puternic,dar nu este adevarat..doar increderea de sine te poate face sa fi mai puternic si mai bun.
Daca bei,singura dovada pe care o dai este de lasitate,de slabiciune pentru ca nu te poti abtine,pentru ca esti doar un papagal ce ii imita pe cei dn jurul tau, in schimb daca te abtii atunci cand toata lumea bea,esti MARE.
Alcoolul te schimba,dar intotdeauna in sens rau.

Daca esti intr-o situatie ca asta, nu uita:

ALCOOLUL NU TE FACE MARE!
Cadril
de Carlos Drummond de Andrade

Joao iubea pe Teresa care iubea pe Raimundo care
iubea pe Maria care iubea pe Joaquim care iubea
pe Lili care nu iubea pe nimeni.
Joao a plecat în Statele Unite, Teresa la mânăstire,
Raimundo a pierit într-un accident de circulaţie,
Maria a rămas fecioară bătrână.
Joaquim s-a sinucis iar Lili s-a căsătorit
cu J. Pintos Fernandes
care n-are nimic cu povestea asta.


M-a amuzat destul de mult aceasta poezioara atunci cand am citit-o,asa ca ZAMBITI si voi:)

marți, 20 ianuarie 2009


in fiecare zi incerc sa te uit dar de fiecare data apari pe neasteptate...ador clipele astea,cu toate ca, la putin timp dupa devin aceeasi persoana melancolica.
dar ma bucur ca un simplu zambet,o simpla privire de-a ta ma face fericita pentru o clipa.o clipa..o clipa care trece repede...o clipa si atat.
ce n-as da ca o clipa sa insemne o viata...

luni, 19 ianuarie 2009



vreau sa ma plimb noaptea. in autobuz.si sa citesc reclamele fara sa le inteleg. vreau sa imi fie somn si sa miroasa a scortisoara. sa alerg fara sa vreau sa fug.sa privesc stelele si sa imi imaginez k le pot atinge. vreau sa merg in pasi de dans spre rasarit si sa simt caldura razelor plapande de soare pe fata mea.vreau ca pe raza de soare sa cobori ca un inger,tu omul meu perfect.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

luna noua

O raza de soare
atinge chipul tau
si-aud in ecou
glasul tau incantator.
vad pe o strada
oameni mirati
ce fug spre apus
de`a dreptul dispertati.
ca un diamant
tu-apari in lumina
si sti ca n-ai voie,
dar eu sunt langa tine
iti spun ca traiec
dar tu crezi ca visezi
crezi ca raiul e-al tau
si eu sunt Dumnezeu.

vineri, 16 ianuarie 2009

poate amurg...

in negura noptii
te vad stralucind,
chipul ti-e alb,
pielea ti-e rece.
ochii tai bruni,
au un anume mister
ce greu cineva
il poate dezlega.
as vrea sa te ating,dar incet...ma retrag,
caci vad in ai tai ochi setea de-al meu sange,
dar totusi te-ating ,caci imi doaresc nespus
ca ale tale buze,s-atinga al meu gat.
Sa musti tu,fara mila,
Sa trec in nemurire,
caci eu fara tine,
moartea mi-o doaresc.

joi, 1 ianuarie 2009

Povestea creionului


Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea.
Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi Mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.

Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma.
Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.