miercuri, 25 februarie 2009

azi mi-am dat seama ca nu merita sa stai o viata intreaga asteptand dupa o persoana care nici macar nu se gandeste la tine...mai bine iti traiesti viata asa cum e...asa cum ti-o da Dumnezeu,cu bune si cu rele,pentru ca tot ce se intampla se intampla cu un scop.Nu stiu ce cred altii,dar eu cred in DESTIN.cred ca acolo undeva viata imi este scrisa cu fir auriu intr-un roman cu coperti rosii.off....visez prea mult....si mi-am promis mie insami ca nu mai visez,dar nu pot,asa mi-a fost dat...sa visez cu ochii deschisi la lucruri care poate nu se vor intampla niciodata...sau care nu exista.Azi spun din nou NU MAI VISEZ.Azi IMI TRAIESC VIATA asa cum e ea.

marți, 24 februarie 2009

Prietenia

Prietenia.
Prietenia este un spatiu inchis in care te refugiezi pentru a-ti exprima sentimentele.A avea prieteni care sa te sprijine si sa te ajute atunci cand iti este greu este, in mod cert, o binecuvantare pentru fiecare dintre noi.Fara prieteni viata iti este distrusa.Pana si necuvantatoarele au preteni.
Un vis,o dorinta,o bucurie,o tristete.Fiecare dintre noi le simte la un moment dat si doreste sa le imparteseasca cuiva.Cine este mai potrivit,daca nu un prieten?
Prietenia este mai profunda poate decat insasi iubirea pentru un sex opus.Un pireten adevarat nu pleaca atunci cand iti este mai greu.Un prieten adevarat stie intotdeauna ce gandesti,ce simti,cum te simti privindu-te pur si simplu in ochi.
Pentru mine prietenia inseamna TOTUL.
Alaturi de prieteni am trecut prin multe.Am zambit atunci cand ne-a fost mai greu,doar pentru a ne alina durerea.
Ne-am exprimat fericirea sarind,poate,in sus de bucurie.Am plans cand am avut motive. Am ras.
Ne-am ajutat reciproc,nu neeaparat cu ceva material,ci mai degraba cu un sfat.
Asa cum spunea cineva "iubirea dureaza 3 ani",in schimb prietenia dureaza o viata.Fara prieteni nu poti decat sa mergi..ca barca pe uscat. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul.Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenia inseamna incredere si respect.Exista un moment in viata in care ar trebui sa faci "curatenie" in borcanul cu prieteni.Pe cei adevarati ii pastrezi,iar pe restul ii eliberezi.
Cineva mai spunea ca:
Prietenia este... tipul de dragoste pe care ne închipuim că o trăiesc îngerii.
Ii dau foarte mare dreptate.



P.S.:S, iti multumesc ca ai fost alaturi de mine!
Asta pentru ca tin la tine mai mult decat iti imaginezi.

Cu drag,
Eu.

luni, 23 februarie 2009

Vama - Scrisoare catre Fat-Frumos

"Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…
Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…
Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şï Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!"


Pentru ca ii ador!


sâmbătă, 21 februarie 2009


De ce in prezent totul se limiteaza la sex,bani,tutun si alcool?
Oare astea sunt micile placeri interzise ale vietii care chiar te fac fericit?

Azi am murit


azi am fost o criminala.
mi-am ucis sentimentele,visele,gandurile,constiinta.
azi nu am existat.
am ucis un suflet de copil.
azi am murit.


poate maine voi invia,dar nu voi fi aceeasi. o voi lua de la capat,dar cu alte idealuri.
de maine nu mai visez. de maine nu voi mai fi acelasi copil prost.
voi fi un suflet rece pentru ca mi-am dat seama ca bunatatea in exces strica.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Valentine`s Day la cinema...

Azi Valentine`s Day. Da! o zi total obisnuita,cel putin pentru mine.
A fost o zi frumoasa.
Am iesit cu o prietena in oras cu gandul sa mergem la un film.Asa am si facut.
Am evitat evident cinematografele din mall-uri pentru ca pur si simplu m-am saturat de ele(mai trebuie sa mentionez ca invat in apropierea celui mai mare mall din Bucuresti? )
Am ajuns pe Magheru.
Ah....trebuie sa va spun ca mi s-a facut rau de la atatia trandafiri rosii,bomboane,inimi gigant sau in miniatura,mii de cupluri tinandu-se de mana si tot felul de dulcegarii.
Ajungem in fata la Scala.Un afis mare ne atrage atentia " Intalniri incrucisate".Parea destul de interesant filmul asa ca am intrat pentru a cumpara bilete.Minimul de persoane pentru derularea filmmului este de 4 persoane .Noi eram doar 2. Iesim afara si stam la intrare parca cersind persoane la film.Tocmai cand eram pe punctul de a renunta vin 2 tipe parca fericite vazandu-ne acolo.Una din ele ne intreaba daca vrem si noi la film.Ii respund ca da. Intre timp mai vine un cuplu. rectia mea:"Wow..chiar suntem 6..nu-mi vine sa cred!".
Cat timp asteptam sa intram mai vin unii.Intra vad cati suntem si ies.Tipa ii spune tipului in timp ce ieseau:" hai draga mai bine la Patria sau in mall."
In sfarsit...ne luam o sticla de 7up si o punga mare de cio si intram in sala. Eu si S. eram primele care au intrat pentru ca ceilati 4 au ramas la o tigara afara.
Intram. Soc. Eu:" Wtf..zici ca suntem pe vremea lui Ceausescu"
S.:"Avem o sala intreaga numai pentru noi".La cat de multe scaune goale erau nu prea stiam unde sa ne asezam.intr-un final ne-am asezat in mijlocul salii.Scaunele erau extrem de confortabile dar simteam lipsa suporturilor pentru pahare de pe manerul scaunului de la movieplex.Ahh...ce sa mai spun de caldura.Ne-a inghetat si sufletul in noi. dar sa privin partea buna a lucrurilor: ne puteam fatai prin fata ecranului fara ca cineva sa urle la noi.
Aaa....v-am spus despre scaunul prietenei mele care "vibra" in timpul filmului?sau al meu care scartaia de fiecare data cand ma miscam?
Oricum filmul a fost foarte tare.
Cam asta este descrierea filmului:
" Drama romaneasca "Intalniri incrucisate" infatiseaza trei povesti diferite de viata, care se desfasoara pe parcursul a numai doua zile, se intersecteaza la un moment dat intr-un punct comun si pun accentul pe existenta din interiorul si din exteriorul inchisorii.
Destinele a trei personaje - Gabi, Mirela si Andrei, aparent fara nici o legatura intre ele, ajung sa se intalneasca si sa se influenteze reciproc. Gabi este disk jokey la un post de radio si este extrem de speriat atunci cand constata ca un detinut violent pe nume Dobrovolski 2, pe care s-a dus sa il viziteze la puscarie, ii seamana izbitor din punct de vedere fizic. Mirela face parte din personalul unei inchisori si a avut o legatura amoroasa cu colegul ei de breasla de origine finlandeza Torbjorn, cu care se reintalneste la o conferinta si de care se teme sa nu se indragosteasca din nou. Iar Andrei abia a fost eliberat din inchisoare, se confrunta deja cu greutatile vietii din afara zidurilor acesteia si constata cu stupoare ca nu poate controla nimic din ceea ce i se intampla."

luni, 9 februarie 2009


Nu-i cu dedicatie.Ador cantecul asta.

sâmbătă, 7 februarie 2009

De ce iubesc pisicile...



Pentru ca sunt gratioase
Pentru ca torsul lor ma relaxeaza
Pentru ca se freaca de piciorul tau atunci cand le este foame sau au nevoie de afectiune
Pentru ca sunt foarte agile si par niste tigri mici
Pentru ca au instinct de vanator
Pentru ca fac un adult sa mearga in patru labe pe covor si sa se maimutareasca alaturi de ele
Pentru ca sunt curate
Pentru ca nu suporta apa si sunt foarte amuzante cand sunt ude
Pentru ca iti zgarie mobila cand te astepti mai putin
Pentru ca dorm pe calorifer iarna
Pentru ca-si murdaresc mustatile de lapte
Pentru ca iti aduc soricelul in gura in fata usii ca pe un trofeu
Pentru ca mieunatul lor iti inmoaie inima
Pentru ca iti ofera iubire
Pentru ca au blana pufoasa
Pentru ca au 9 vieti
Pentru ca li se ridica blana cand sunt speriate
Pentru ca au vederea foarte buna noaptea

marți, 3 februarie 2009

In inima Africii....


Oare cati ani mai sunt?.Cat mai am de asteptat sa pot ajunge acolo,in inima Africii?Imi doresc sa-i ajut pe acei copii nevinovati distrusi de maladii.
Urmaresc de ceva timp site`ul UNICEF.Am urmarit documentarele impresionante ale Andreei Marin si sincer ma simt miliardara fata de acei micuti.
In tarile sarace din Africa fiecare zi este la fel de grea,este chiar mai rau decat intr-un razboi.
Familii cu 5-6 copii dorm intr-un pat(daca-l putem numi asa) din frunze si crengi,se hranesc cu radacini, nu au acces la ingrijire medicala,nu au acces la apa potabila,iar unul din cinci copii este orfan,unul din cinci copii moare inainte de a implini 5 ani,iar electricitatea la ei este un lux.
Si stiti de ce mor acesti copii mult prea devreme?Din cauza unei bloli mult prea banale:TETANOSUL. In alte parti ale lumii vaccinul contra acestei bloli este gratuit,dar in aceasta parte a lumii acest vaccin ce costa doar 7 centi este extrem de rar facut avand in vedere ca salariul lunar este de aproximativ 1 dolar de persoana.V-ati gandit vreodata ca un pachet de scutece cumparat marca Pampers salveaza viata unui nou-nascut?
Acolo exista si copii cu dorinta foarte mare de invatare(hmm..fata de noi care tratam scoala cu indiferenta),dar din pacate nu mai exista profesori care sa ii motiveze,iar asa-zisele scoli sunt mai degraba ruine.
In ciuda acestei crude vieti,pe fetele acelor copii se vede fericirea pentru ca pentru ca acolo toti sunt o familie.toti acei copii sunt prietenosi,nostimi,draguti.Au si ei drptul sa traiasca!
CHiar si cele mai simple gesturi pe care le faci zilnic si poate k nu iti sunt luate in considerare,acolo sunt extrem de valoroase si iti sunt apreciate.
Dupa cum puteti vedea,in Africa nu exista prea mare speranta pentru viitor,dar AU SI EI DREPTUL SA TRAIASCA!