Copilaria este un paradis.
Copii fiind,nu stiam ce este tristetea,prieteniile false,dezamagirea din partea propriei tale fiinte sau din parta altora,suferinta,iubirea...nu stiam mai nimic din lumea reala.
eram doar noi si jucariile noastre, traiam intr-o lume perfecta ...in lumea papusilor barbie.ele erau cele mai bune prietene ale noastre,ele si masinutele(pt baieti).nu stiam cum e sa fii singur,pentru ca noi eram mereu cu ele..ne erau alaturi in cele mai grele clipe,nu ne dezamageau niciodata.
Cu ele cantam,cu ele dansam,cu ele vorbeam in majoritatea timpului. Erau cele mai bune ascultatoare.
mi-as dori sa ma intorc in acea lume,dar din pacate e imposibil. se aseamana, oarecum, cu prierderea unei fiinte dragi(care merge printre ingeri),dar din fericire cu acea fiinta te poti reintalni mai devreme sau mai tarziu,dar cu varsta copilariei ,niciodata.


sarbatorile sunt singura perioada din an care iti apasa sufletul si scot amintirile la suprafata.
tot ele sunt acelea care iti reamintesc ca esti singur.
si tot atunci ele iti dau ocazia sa simti lipsa persoanelor dragi si a prietenilor.


dor.


an nou fericit!